Am fost intr-o excursie de 2 saptamani intr-un tur prin Franta si Italia. Defapt am fost sa fotografiez un cuplu in Paris si o familie in San Benedetto del Tronto (Italia), dar pentru mine a fost ca un concediu :)
Am stat 5 zile in Paris ca sa mai vizitam ceva schela, un sens giratoriu mai mare si niste bucati de sticla :) Din pacate vremea nu a tinut cu noi, dar sedinta foto a iesit superb, si abia astept sa editez fotografiile ca sa le pun pe blog. Am decis ca intre Paris si San Benedetto sa facem o oprire si in Cannes, ca urma finala campionatului mondial si ziua Frantei. Evident ca a fost senzational… Dar nu despre asta vreu sa va povestesc acum, ci despre ce am vazut pe drumul intre Paris si Cannes.
E usor si confortabil sa te duci dupa val… Valul de opinie, valul de decizie, valul de preturi, etc, pe care il fac oamenii deobicei. E foarte usor sa dai sens unei decizii pe care ai luat-o rational, cum ar fi cumpararea unui telefon, sau a unei masini, sau a unui laptop. Spui pur si simplu ca raportul calitate/pret a fost cel mai bun pentru acea decizie, si esti impacat cu gandul. Ceea ce pare normal in lumea in care traim, in care internetul face luarea deciziilor in mod rational mult mai usoara - vrei sa cumperi un telefon, o masina, un laptop, te uiti la specificatii si vezi la ce suma primesti cel mai mult pentru banii tai…
Dar este o problema - in categoria de pret unde ‘merita’ acel produs sau seviciu se afla produsele si serviciile mediocre, acelea care nu au nimic special, sunt doar o comoditate. Singurul motiv pentru care ele exista este sa cada pe acel punct in curba de pret, in care, rational vorbind, ‘merita’. Nu sunt facute de catre cineva care a avut o viziune pentru acel produs sau serviciu, si care si-a dorit sa fie cele mai bune, sau sa faca ceva special, sau sa puna suflet… Au fost facute de o firma care a dorit doar sa-si mareasca profiturile. Iar mie nu imi place asta…
De asta am vrut sa vad Podul din Millau. Este cel mai inalt, dupa parerea mea cel mai frumos, si cel mai spectaculos pod din lume. Puteau sa il faca mai mic, sau sa nu il faca deloc… Dar l-au facut pentru ca au vrut sa faca ceva maret, ceva de care sa fie mandri, pentru ca asta face rasa umana - impinge limitele. Iau ceva ce nu poate fi facut, si il fac, pentru a evolua, pentru ca daca limitele nu sunt impinse, nu exista progres, iar progresul nu s-a facut niciodata pentru ca merita din punct de vedere al raportului calitate / pret. Progresul s-a facut intotdeauna pentru ca cineva si-a dorit sa faca ceva maret, important… A pus suflet si dedicare, iar cei care l-au urmat au putut fi mandri de realizarea lor!
Majoritatea celor care vor citi acest articol se vor gandi ca singurul motiv pentru care fracezii au facut acel pod este ca au bani, si daca ai bani e simplu sa faci ceva maret… Dar vedeti voi, ordinea e invers - mai intai trebuie sa iti doresti sa faci ceva maret, iar banii sunt o consecinta!
Probabil ca Jeremy Clarkson o spune mai bine decat mine (de la min 3:00).